Definiții
DEX '98 · VORBITOR, -OARE, vorbitori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care vorbește; care folosește limbajul articulat. ◇ Care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. S. m. și f. 1. Persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat. ◇ Persoană care povestește, care discută cu alții. 2. Orator, conferențiar. III. S. n. Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară. - Vorbi + suf. -tor (III după fr. parloir).
Litere scrise
v · o · r · b · i · t · o · r
- v × 1
- o × 2
- r × 2
- b × 1
- i × 1
- t × 1
Exersează scrierea
Completează litera lipsă: vorb_tor. Folosește definiția drept indiciu.
Răspuns
vorbitor · Literă: i
Continuă exercițiul
Sursă și adaptare
Definiții din DEX ’98 și DEX ’96: Academia Română, Institutul de Lingvistică; Editura Univers Enciclopedic. Export public dexonline, Copyright © 2004–2026 dexonline (https://dexonline.ro), GPL versiunea 2 sau ulterioară. Lexiwi a selectat articolele și a convertit marcajele în text simplu. Edițiile mai noi și sursele fără drept de redistribuire sunt excluse.
dexonline · vorbitor · GPL-2.0-or-later · Despre Lexiwi și surse