Definiții
DEX '96 · IMPERATIV, -Ă, imperativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ordonă; poruncitor. ◊ Mod imperativ (și substantivat, n.) = mod verbal personal prin care se exprimă un ordin, o interdicție, un sfat, un îndemn, o rugăminte etc. a subiectului. Propoziție imperativă = propoziție care exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte etc. 2. S. n. Necesitate categorică și necondiționată; obligație. ◊ Imperativ categoric = principiu (enunțat de Kant) după care obligația morală are un caracter absolut, necondiționat, spre deosebire de cerințele condiționate ale vieții cotidiene. - Din fr. impératif, lat. imperativus.
Litere scrise
i · m · p · e · r · a · t · i · v
- i × 2
- m × 1
- p × 1
- e × 1
- r × 1
- a × 1
- t × 1
- v × 1
Exersează scrierea
Completează litera lipsă: impe_ativ. Folosește definiția drept indiciu.
Răspuns
imperativ · Literă: r
Continuă exercițiul
Sursă și adaptare
Definiții din DEX ’98 și DEX ’96: Academia Română, Institutul de Lingvistică; Editura Univers Enciclopedic. Export public dexonline, Copyright © 2004–2026 dexonline (https://dexonline.ro), GPL versiunea 2 sau ulterioară. Lexiwi a selectat articolele și a convertit marcajele în text simplu. Edițiile mai noi și sursele fără drept de redistribuire sunt excluse.
dexonline · imperativ · GPL-2.0-or-later · Despre Lexiwi și surse