Definiții
DEX '98 · CUNOȘTINȚĂ, cunoștințe, s. f. 1. Cunoaștere (2). ◇ Expr. A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoștința cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor. În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva. A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina. ◇ (Rar) A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin. ◇ (Rar) Minte, rațiune. 2. (La pl.) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște. ◇ Expr. A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. (Fam.) A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Înv.) Mulțumire, recunoștință. - Cunoaște + suf. -ință (cu sensul 3 după fr. connaissance).
Litere scrise
c · u · n · o · ș · t · i · n · ț · ă
- c × 1
- u × 1
- n × 2
- o × 1
- ș × 1
- t × 1
- i × 1
- ț × 1
- ă × 1
Exersează scrierea
Completează litera lipsă: cunoș_ință. Folosește definiția drept indiciu.
Răspuns
cunoștință · Literă: t
Continuă exercițiul
Sursă și adaptare
Definiții din DEX ’98 și DEX ’96: Academia Română, Institutul de Lingvistică; Editura Univers Enciclopedic. Export public dexonline, Copyright © 2004–2026 dexonline (https://dexonline.ro), GPL versiunea 2 sau ulterioară. Lexiwi a selectat articolele și a convertit marcajele în text simplu. Edițiile mai noi și sursele fără drept de redistribuire sunt excluse.
dexonline · cunoștință · GPL-2.0-or-later · Despre Lexiwi și surse