Definiții
DEX '98 · BUNĂTATE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. - Lat. bonitas, -atis.
Litere scrise
b · u · n · ă · t · a · t · e
- b × 1
- u × 1
- n × 1
- ă × 1
- t × 2
- a × 1
- e × 1
Exersează scrierea
Completează litera lipsă: bună_ate. Folosește definiția drept indiciu.
Răspuns
bunătate · Literă: t
Continuă exercițiul
Sursă și adaptare
Definiții din DEX ’98 și DEX ’96: Academia Română, Institutul de Lingvistică; Editura Univers Enciclopedic. Export public dexonline, Copyright © 2004–2026 dexonline (https://dexonline.ro), GPL versiunea 2 sau ulterioară. Lexiwi a selectat articolele și a convertit marcajele în text simplu. Edițiile mai noi și sursele fără drept de redistribuire sunt excluse.
dexonline · bunătate · GPL-2.0-or-later · Despre Lexiwi și surse