Definiții
DEX '98 · ARMONIE^1, armonii, s. f. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. ◇ Bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc. ◇ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (Muz.) concordanță fonică între sunete. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită sau sugerează un sunet din natură. Armonie vocalică = fenomen fonetic care constă în potrivirea de timbru a vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt. ◇ Parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție. - Din fr. harmonie, lat. harmonia.
DEX '98 · ARMONIE^2, armonii, s. f. (Reg.) Armonică. - Cf. armonică, armonie^1.
Litere scrise
a · r · m · o · n · i · e
- a × 1
- r × 1
- m × 1
- o × 1
- n × 1
- i × 1
- e × 1
Exersează scrierea
Completează litera lipsă: arm_nie. Folosește definiția drept indiciu.
Răspuns
armonie · Literă: o
Continuă exercițiul
Sursă și adaptare
Definiții din DEX ’98 și DEX ’96: Academia Română, Institutul de Lingvistică; Editura Univers Enciclopedic. Export public dexonline, Copyright © 2004–2026 dexonline (https://dexonline.ro), GPL versiunea 2 sau ulterioară. Lexiwi a selectat articolele și a convertit marcajele în text simplu. Edițiile mai noi și sursele fără drept de redistribuire sunt excluse.
dexonline · armonie · GPL-2.0-or-later · Despre Lexiwi și surse